Sindromul NPC este, probabil, cea mai puternică „boală” a societății în care trăim. În condițiile în care suntem permanent bombardați de informații, avem vreo șansă de scăpare?
Răspunsul este mult mai dificil de dat decât pare.
Haideți să aruncăm o privire critică asupra acestui mod de viață extrem de autodistructiv. În primul rând, etimologia expresiei „Sindrom NPC” derivă din limba engleză – Non Player Character. Conceptul de NPC derivă din comunitățile jocurilor video și definește un personaj suport, care există doar ca să ajute protagonistul.
Sindromul NPC se manifestă ca o voce interioară, secundară vocii eului, care ne reamintește permanent că nimic din ceea ce facem nu este relevant pentru alte persoane. În alte cuvinte, această maladie modernă ne subminează concepția asupra relevanței sociale.
Problema majoră aici este că percepția noastră corectă a statului social este esențială pentru a avea o viață funcțională, care nu face rău nimănui.
Încă dinaintea formării societății pe care o cunoaștem, statutul social a fost un indicator relevant al succesului unui individ. Creierele noastre sunt proiectate să identifice poziția ridicată pe scara societății cu o noțiune foarte abstractă de „succes”.
Deci ce se întâmplă atunci când Sindromul NPC ne afectează percepția de sine?
– Pe scurt, depresie.
Da, sunt conștient că sună extrem de dramatic, însă imposibilitatea de a ne aprecia locul în viețile celorlalți reprezintă, dincolo de neologisme și alte cuvinte pompoase, o scădere a stimei de sine. Orice plonjare a stimei de sine este extraordinar de periculoasă pe termen lung, pentru că poate conduce spre comportamente extreme dacă este lăsată să ne afecteze necontrolat.
Iar în societatea secolului XXI, când suntem ultra conectați, începem să ne comparăm excesiv cu cei din jur. Mass Media, fie ea TV, Facebook, Google, ziare etc, ne relatează mii de informații despre ce fac alte persoane. Desigur, eu nu încurajez și nu recomand o scindare definitivă față de știri, pentru că e foarte important să fim prezenți în lumea în care trăim.
Dar chiar nu e nevoie să ne uităm mereu în ciorba altora. Dacă ne comparăm la infinit cu zeci de oameni care sunt mult mai bogați/apreciați/ aparent relevanți social, decât noi, începem să ne simțim nedreptățiți, slabi, răniți și multe alte reacții defensive.
Toată competiția asta toxică este o șaradă menită să ne facă să consumăm în mod nesustenabil cât mai mult.
Toți vrem să fim „mai ceva”. Mai frumoși, mai deștepți, mai rapizi, mai bogați, mai populari etc. E normal să vrei să fii mai bun, dar nu e okay dacă ajungi să te urăști pe baza unor standarde romantizate de diverse interese.
Nu trebuie să fii în divizia Challenger pe League of Legends sau cel mai rapid chitarist din lume ca să faci aceste activități cu plăcere. Nu trebuie să mergi în Hawaii ca să ai o vacanță mișto. Nu trebuie să mergi la mare în plină pandemie ca să simți că nu ți-ai ratat anul curent.
Nu zic că e soluția, dar, pentru mine, o schimbare minimă a survenit după ce am șters vreo 1000 de „prieteni” inutili de pe Facebook. Alți tineri mi-au spus că au renunțat la a mai urmări viețile modelelor de pe Instagram. Unii chiar au început să își urmărească și susțină doar prietenii apropiați.
E mare lucru să fii conectat, dar e mult mai mare lucru să fii prezent.
Așadar, deconectați-vă puțin de la media. Știu, e ironic, probabil că fix articolul ăsta l-ați găsit pe Facebook, dar poate e momentul să vă formați propriile opinii. Citiți cărți, urmăriți filme sau documentare și documentați-vă din surse acreditate. Nu ezitați să citiți diverse lucrări științifice (mai ales din străinătate).
Nu vreau să ne întoarcem la epoca peșterii. Vreau doar să ne reamintim că uneori avem nevoie de câte o pauză și de la știri, modele, drame și multe altele. Binele fiecăruia dintre noi nu trebuie să fie nici la cheremul altora, nici prin sacrificiul celor din jur.
Și nu uitați să îi susțineți pe cei mici, fie ei copii sau micii antreprenori, artiști, scriitori etc.
Faptul că veți contribui la realizări care vor fi scrise în istorie este un foarte bun indicator că viețile voastre sunt foarte relevante pentru cei din jur.
